2 premii şi 6 nominalizări Oscar, un premiu şi 3 nominalizări Globul de Aur, 2 premii BAFTA.
Spirit fățiș polemic, Oliver Stone a continuat după „Born on the Fourth of July” (Născut pe 4 iulie) (1989), impresionantul său film despre perioada următoare Războiului din Vietnam, cu „JFK”, o peliculă care a înfuriat și a uluit în egală măsură, care ridică și astăzi o mulțime de întrebări și copleșește prin insistența asupra versiunii conspirației în explicarea morții președintelui american.
Bineînțeles, mulți cred că nu cunoaștem tot adevărul despre asasinarea lui John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963. Chiar credem că Lee Harvey Oswald a acționat de unul singur? Ne-a furnizat raportul comisiei Warren, care încerca să ofere niște concluzii, un răspuns satisfăcător? Deși sunt mulți cei care s-au întrebat, de-a lungul timpului, dacă nu cumva a existat un complot în spatele gestului asasin, Oliver Stone a mers mai departe și a transpus pe ecran o parte dintre numeroasele teorii care circulă, realizând un film fascinant, care ridică mai multe semne de întrebare decât rezolvă.
În centrul filmului se află Jim Garrison (Kevin Costner), procurorul general al districtului New Orleans, care a avut propria teorie despre cine l-a împușcat pe Kennedy și a condus o investigație din 1966 până în 1969. Oliver Stone nu aderă, pe bună dreptate, la toate ideile lui Garrison – despre care mulți credeau că este un tip necontrolat care nu făcea diferență între indiciile reale și teoriile nebunești despre conspirație – dar le folosește ca punct de plecare și centru de greutate al filmului – pur și simplu pentru că acesta a fost singurul om din SUA care a încercat vreodată să aducă pe cineva în fața justiției pentru a fi comis probabil cea mai faimoasă crimă a tuturor timpurilor (și care rămâne nerezolvată până la capăt și în ziua de azi – fapt șocant dacă ne gândim câți oameni i-au fost martori).
Folosind filmări de arhivă – inclusiv filmul de amator, de tristă faimă, al lui Abraham Zapruder – flashbackuri, reconstituiri, imagini în succesiune rapidă, replici și o muzică abil sincronizate, Oliver Stone asamblează un mozaic de idei și teorii, bazându-se pe o imensă cantitate de probe și de declarații ale martorilor, fără să-și dezorienteze sau să-și prostească vreodată publicul. La sfârșitul celor trei ore răvășitoare, nu căpătăm un răspuns cert, dar suntem convinși – dacă mai exista vreo umbră de îndoială în mintea noastră – că Lee Harvey Oswald nu a avut cum să acționeze singur.
Iar pentru cei care nu erau născuți pe atunci sau erau prea tineri pentru a ține minte evenimentele din 1963, ele sunt toate înfățișate aici – împușcarea lui Kennedy în timpul unei vizite cu mașina prin Dallas, asasinarea lui Oswald de către Jack Ruby și așa mai departe. Le vedem pe toate cu ochii lui Garrison, și Oliver Stone ne arată în mod convingător ce l-a putut face pe acest om obișnuit să studieze atâtea rapoarte și declarații pentru a căuta urme ale unei conspirații în care ar fi fost implicați fie CIA, fie suporteri ai lui Fidel Castro, fie grupuri de extremiști. Filmul n-ar fi reușit să ne facă să acceptăm atât de deplin încercările lui Garrison de a afla adevărul fără interpretarea remarcabilă a lui Kevin Costner, care reține atenția spectatorului pe parcursul întregului film, în ciuda numeroșilor actori cu greutate care apar și dispar, în roluri secundare – de la Tommy Lee Jones în rolul suspectului Clay Shaw până la Joe Pesci, Gary Oldman (în rolul lui Oswald), Donald Sutherland, Jack Lemmon, Walther Matthau, Kevin Bacon și Sissy Spacek, toți excepționali. Un film cu adevărat fenomenal al unui regizor unic. (Joanna Berry, critic de film Time Out, editor, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)
IMDB : 8,0